Scriu...ca sa ma descarc

Inca nu mi vine sa cred.Poveste deja veche...Poate consumata.Sunt 6 luni de cand il stiu si l-am iubit din prima secunda cand l-am vazut.Poate e absurd ce fac, dar cateodata nu mi pot controla sentimentele, deoarece sunt prea puternice,prea napraznice....Imi simt constiinta patata de nonsensuri absurditatii...Eu il iubesc stie asta???si ce-i pasa, e cu alta, se iubesc.Am avut si eu poate o bucatica din sufletul lui candva, un loc in inima lui.Evinden!M-a uitat.Oare de ce mie imi pasa asa de mult de el cand stiu aproape sigur ca nici nu mai stie ca exist.Orizontu lui e limitat si in acelasi timp extrem de larg.Ce sa mai...omului ii plac fetele ce plm...Imi trec numai tampenii prin cap...De ce de fiecare data cand eram impreuna ne simteam efectiv, cred eu completati!?Retoric...Fiecare moment de fericire cu el era platit mai apoi cu lacrimile mele stupide.De fiecare data cand ne vedem, apare un impuls, o scanteie care aprinde sau nu un foc.Nu e genu care sa ajunga sa tina cu adevarat la cineva...sau poate s-a schimbat radical.Oricum pot sa zic ca imi amintesc fiecare moment petrecut cu el, fiecare imbratisare, fiecare sarut...totul!Oricum tot ce scriu eu aici, acum pare irelevant, deoarece se pot regasii multi in descrierea asta si probabillitatea de a citit ce am scris eu si a se regasi printre randuri este foarte, foarte, foarte mica, fiindca nu cred ca ii pasa ce simt eu la momentul actual.Nu am nici o panica sa recunosc ca asi face orice ca sa mai fiu cu el acum sau in viitor, in acelasi timp stiu cat de mult am suferit cat timp eram cu el!Dar sa n-am parte...vorba asta e prea adevareta.Gandesc!deci exist.Sunt cateva cuvinte care mi le-a spus candva pe care nu o sa le uit never, poate doar de atmosfera momentului sau chiar din inima pe care nu am cum sa le uit niciodata.Orice se va intampla in viitor, ramane neschimbat trecut in lista de mess sau in agenda tel-ului dar si in mintea si inima mea:).ps:"D".