Boring

Cand ma plictisesc si de mess si de hi5 incep sa caut lucruri interesante, cunostinte noi pe care doresc sa le acumulez din propria sete de cunoastere, la unii mai utin dezvoltata, iar la altii poate mai putin.Uneori cunoasterea este profunda prin simplu fapt ca individul are o mare deschidere spre acel subiect.Filozofia gandirii, de exemplu, dezvolta capacitatii de retinere a lucrurilor adevarate, profunde, concise prin pura lege a firii.Dar tot acest tot unitar formeaza mecanismul de percepere a vietii in tainele profunde ale imaginatiei umane...

Whispers in the Shadowfall

Inunericul s-a asternut peste imprejurimi, si-a facut loc in sufletele goale si pline de ura, iar acum, dupa ce si-a atins telul imaginar, se intinde peste suflare, ratiune patrunzand in mintea mea...Oare ma domina?O intrebare buna...Ce inteleg eu prin intuneric?Doar o pata de culoare ce vine odata cu apusul soarelui?sau poate ceva mai profund?Pff...Pentru mine insusi intunericul este un personaj care si joaca rolul mai bine decat un actor profesionist.Si stiti de ce?Fiindca imi vorbeste.Dialectul soaptelor ma invaluie in singuratatea noptii si aud voci stinse ce ma cheama spre neant, deoarece decaderea psihica a tuturor inca nu a cunoscut abisul punctului culminant al vietii.Dar, intunericul ne controleaza?Sau e un simplu pion pe o tabla mare de sah ce face loc pentru venirea "Regelui" si a "Reginei"?Greu de stiut...Sau poate stiu dar nu pot exprima prin cuvinte.Unele lucruri imi place sa le tin doar pentru mine sub pretextul logic al intimitatii gandirii rationale.Si da! Jocul inedit plin de nuante intunecate pare sa se cutremure la gandul ca odata cu terminarea piesei de teatru cineva ii va lua rolul.Si soarele apare.Din negura plina de fum a departarilor reci si nefaste el da stralucirea zorilor prin vraja sa pe care noi, oamenii o tratam cu necunoastere.Implicand ideea generala, ciclul zi-noapte observam o continuitate fireasca inteleasa usor, dar nu profund.Domeniul intunericului a pierdut si de data asta.Floare de foc va fi infingatoare pana la sfarsit...Lumina din altar ii da putere...

Gand de seara...

"...numarand in gand cadenta picaturilor de ploaia, ce coboara din umbrele,din burlane si din cer cu puterea unui ser datator de viata lenta,monotona, inutila si absenta..."(ion minulescu-acuarela).Si o sa ziceti wow!?Si ce-i cu asta?Poi...Viata zilnica a devenit monotona...indubitabil.Poate ti se pare plictisitor sau fara rost.Dar nu uita ca eu pun suflet si nu arunc simple cuvinte:)...Oare o sa apara acel ceva care sa-mi faca viata "roz"?Raspunsul urma sa il cunosc curand.Mai repede chiar decat m-asi fi asteptat.Parea o zi obisnuita fara urmari interesante...Dar..."pax vobiscum":)).

L-am cunoscut pe el...Probabil pare comuna faza dar...is not the same shit like others:)....TO BE CONTINUED

Intuneric

Efectiv nu ma asteptam.M-am pus in pat, am adormit.Am inceput sa visez.Zburam, zburam, simteam ca nimeni si nimic nu ma poate opri.Apoi ...Printre zambete si poze,/Ganduri si roze,Planuri si boxe/Actuali si fosti,Ma vad alta,azi prin prisma ta/M-am schimbat eu,sau esti tu altcineva?Dor oare lacrimile? Mai da-le-n p*la mea,Nu le am,deci nu iti cer asa ceva/Daca vrei sa pleci,n-o sa te retin/Si daca vrei sa taci,foloseste-te din plin: Taci!Asculta ce-ti spun eu,nu ce spun totiNu asculta ce spune neamul asta de prosti.O sa plec eu,o sa vina alta,Viata curge,nu-ti mai arunca stigmatulPeste mine,peste tine,suntem toti la fel/Te acuz pe tine cand spui ca e de vina ea,Judeca la rece, judeca de fapt,E o alta scena,jucata fara tact./Stii,cred ca-i ciudat (E ciudat...)Spui ca m-am schimbat (Oare?!)Lasi frigul sa intre,Tu esti oglinda care minte.../Ca eu n-am chef de scandal,sa stii/Lasa valuri sa se sparga de mal,nu fii/Continuarea lor;am avut o zi grea,mi-ar fi mai usor/Daca nu m-ai bate la cap cu prostii,/Stiu ca sunt niste probleme,/le vom rezolva/Dar acum vreau doar putina liniste/De ce imi spui ca ti-am facut prea multe/Ca simti cu mine alaturi,ca n-are cine sa te-asculte/Oamenii sunt rude,am aflat fiecare/Inainte ca buzele noastre sa se'ntalneasca sub lumini de felinare/Poate de aceea ne tot lovim,Fara sa stim ca nu suntem noi cei pe care vrem sa-i pedepsimEu gresesc,tu gresesti,noi gresim/Un verb de care, nu ne mai plictisim/Sa-l conjugam,Destinul,hai sa-l subjugam/Fa-ti plinul din ochii mei,hai sa ne jucam/Cu degetul pe cerul senin,hai sa alunecam/Cat mai departe de locurile intunecate de unde venïm.(stiu stiu...e o melodie geniala)

Friendship

Iar un subiect delicat...dar simteam nevoia...Toti avem prieteni ii iubim, dar oare ei ne iubesc pe noi?ar fi in stare sa se sacrifice pentru noi?sa renunte la anumite lucruri?...Intrebari retorice, grele, care sunt des puse, dar raman de cele mai multe ori fara raspuns fiindca da...Te intelegi cu ei bine 1 luna , 1 an...dar tot se intampla ceva care sa va desparta un zid al tacerii crescut din neant...Nu neg prietenii de lunga durata sau chiar pe viata dar ...mi-asi dori si eu ceva de genu.Uneori cu toate ca "prietenii" roiesc in jurul meu ma simt mai singura decat daca m-asi afla "complet alone" pe o insula pustie idn nicaieri.Fiidnca uneori imi dau seama ca nu au nici o valoare, nici un sens si ca mint si prin faptul ca respira in jurul meu("mda...iar imi iau astia aerul...").Unii nu cred in prietenie.Complet gresit.Parerea mea...mda...greu de zis am simtit si eu acea placere de a fi doar cu cineva fara sa-mi mai pese de nimeni si de nimic, fericirea sa fie la punctul culminant, barfind, ascultand muzica...Dar...lucrurile "s-au fumat" destul de usor...Nimeni nu stie ce ii rezerva ziua de maine, cu toate ca banuim un itinerar destul de exact...totul ramane deschis ca o poarta fara cheie...Asi putea discuta despre asta 100 de ani fara sa ma opresc dar nu vad rostul...the end.Cu toate ca e posibil sa revin cu subiectu':).

Unul dintre paradoxurile vietii

Pare un subiect comun...dragostea("what kind of shit who makes you feel hurt").Dar uneori exprimarea libera te face sa ajungi mai sus de nori, sa te eliberezi mai usor decat cu un "te iubesc" care azi inseamna mult si maine nimic...Ehh...Oricum, indiferent ca stim sau nu, persoana ideala exista, o putem descoperi usor, dar dupa un sir de dezamagiri consecvente avem predispozitia sa "dam cu piciorul" spre orice raza de lumina care apare cu gandul ca"ahh...nu din nou, iar ma indragostesc, iar sufar, ca oricum la un moment dat tot ne despartim..."mda...gandirea asta e complet gresita dar des intalnita printre adolescenti.Pare trist, dar fiecare dintre noi a simtit mai mult sau mai putin "fluturasi in stomac".Recunosc, nu m-am aruncat niciodata "cu capul inainte" gandindu-ma la tot felul de motive preconcepute, iar apoi de cele mai multe ori parandu-mi rau...Dar nu vreau sa va plictisesc cu banalitati.Dragostea este ceva prea greu de descris, de inteles, poate de necrezut pentru unii.Este ilogica in felul ei, dar fara ea ne simtim necompletati,goi...

Inceput...

Hey...pey nu stiu cum sa incep:D.M-am gandit sa mi fac si eu blog nu pentru ca e "pa trend" si ca are toata lumea ci pentru ca am simtit ca gandurile mele pot fi impartasite si altora, deoarece s-ar putea regasi si ei pintre randurile mele...