sâmbătă, 31 iulie 2010

the game ~1

dupa tiparul vechi, am recunoscut o regula prin care eu totdeauna las de la mine, pana explodez.eeexact;)stiti multe cazuri de genu.dar, tinand cont ca eu nu`s inferioara cu nimic, o sa fac tot posibilul sa mi schimb atitudinea, ca ass nu merge:).
s-a mai terminat un capitol din viata mea.si asta ma face sa ma simt ciudat, poate chiar oribil.adica ma simt vinovata.nu mi dau seama exact de ce:-?.hmm...nici nu o sa`mi exasperez neuronii cu tot felu` de intrebari.asa a fost sa fie.

dar cartile au fost impartite deja, iar careu` de asi e la mine.asa ca nu te gandi ca poti sa faci mai multe mutari decat la sah, improbabil.oricum se deschid usi noi, prin care pot sa ma strecor sa ter fac knockout, dar asta nu m-ar face deloc sa ma simt mai bine, decat poate pentru cateva secunde, fugitiv, pentru ca in mintea mea lucrurile se petrec al dracu` de repede, dar in viata de zi cu zi timpu` curge greu.a mai ramas un singur lucru de facut - sa sparg clepsidra(la figurat) si sa arat de ce sunt eu cu adevarat in stare.nu mai exista cale de intoarcere.esti prins intre pereti de beton, ei se apropie si, si , si....o sa te striveasca:).

luni, 19 iulie 2010

jocuri de noroc-la negru

am crezut ca timpul va vindeca rani, va sterge , va calma spirite.dar e la fel, la fel de greu.improbabilitatea cu care iti ghidezi cadru vietii e descentrata, fiindca nici tu nu prea crezi ca ai sorti de izbanda.oricum nu s-a schimbat nimic...e destul de bine si asa dar, in pofida a tot ce se intampla nu iau in seama decat o proportie mica din totalul maret al detaliilor care curg lent, parca neobservate, pe`o banca, intr`un parc, undeva parca la capatul lumii.mie imi lipseste ea, iar nimeni nu poate sa mi`o aduca inapoi.stiu ca vine marti, stiu ca nu ma uita in cateva zile, stiu ca ma iubeste.dar eu vreau sa stau cu ea, barfa noastra, glumele, rasul isteric,neincetat care ne domina figurile, care ne unduieste buzele.e greu!si am crezut ca aceste 3 luni de libertate vor fi altfel decat cele mai regretate momente ale vietii mele.dar, cum am spus intotdeauna si voi repeta este faptul ca istoria se repeta in cele mai mici detalii.luand in considerare toate faptele, evenimentele si intamplarile precedente, reusind sa infaptuiesc o medie a lor, tragic vorbind voi obtine acelasi rezultat.nulitatea nebuniei mele nu poate fi nici macar calmata de unele lucruri care se petrec in jurul meu si peste care nu ar trebui sa trec cu atata nonsalanta.oricum stiam ca asa se va intampla, de aceea am tratat lucrurile astfel.unele reactii ale mele, sau unele lucruri pe care le spun, chiar daca sunt total adevarate ma fac sa ma simt prea...dubios.dar nu exista nici macar o solutie.incheiem un capitol, terminam un cuvant si inchidem cartea.ultima carte a cazut deja, pe masa sufletelor-asul de inima rosie.sa vedem ce urmeaza sa se mai intample dupa ultima decizie luata- castig, pierd sau e remiza?