Mi-e dore de mare...

Si cu pasi repezi ma apropii de vacanta mult asteptata.Uite ca mai e doar 1 saptamana de inchisoare a invataturii care parca se revarsa din mine si incep sa uit tot, parca si e propria-mi existenta; si incep sa ma gandesc la nesfarsitele zile de vara torida, imbracate in aura lor de caldura toropitoare.Ma gandesc.Ajung in gara.Iau trenul.Pt ca mie imi place sa merg la mare ever cu trenul(e fetisul meu, ce sa mai:D).Sa nu descriu nelinistea muribunda, dorinta de a vedea valurile surde ce se sparg de tarm.Si uite ca o vad din nou, amica mea, MAREA.Si ea e blackeritza deci nu ais putea sa nu o iubesc.Soarele arde cu dragoste plaja nemarginita ce parca se infunda foarte departe, undeva unde cerul se intalneste cu pamantul...orizontul rosiatic al zorilor de zi ce plonjaza din marea sarata pentru a se imbata si ele cu oxigen.Nisipul fin ma mangaie si el dezvaluindau-mi dragostea lui...Eternele ecouri ce se aud in scoicile singuratice canta fericirea aperi, a pescarusilor ce roiesc deaspura apei line, linitite fara alge...O salupa produce valuri tandre ce-mi misca salteaua.Simt ca soarele a devenit deja prea neiertator, prea dornic sa arda si sa distruga.Oare nici aici nu am pace?Si el ma uraste???Nu.Ajung la hotel.Ma uit n oglinda.Ma schimbasem complet.Pielea mi-era precum ciocolata cu lapte.De la atata innotat ma simt epuizata.Ma pun in pat imi aprind o tigare, o rog pe mama sa-mi faca o cafea.Incepe gandul sa-mi zboare involuntar la tot zgomotul si zarva din Buc.La toate problemele pe care le am acolo si pe care va trebui sa le infrunt cand ma intorc.Totul pare imatur prin ochii mei, cu toate ca mi se psune in general ca am o mentalitate de adult.Si acest fapt il iau pe doua cai.Dar, acum sunt prea fericita, ma bucur de toata privelistea care e doar a mea, ma gandesc la el, privind apusul de la etajul 7 al hotelului...