pe pasi de sticla-//-

ma lasi in urma, undeva intr`o ploaie de amintiri.nu mai recunosti, nici ca m-ai iubit, nici ca am fost numai si numai a ta.parca ai uitat totul.unele momente`mi vine sa cred ca niciodata nu mor...fiecare zgomot a ajuns o soapta;nostalgia asta`i de ca**t.nimic nu mai e de partea mea.oare a fost cineva, vreodata, candva?au fost momente in care am crezut ca da, dar acele clipe se spulbera pe pasi de sticla usori si scartaie, taie, zgarie, zdrobesc.raman goala.nu de haine, evident.de feeling-uri.ma simt haituita. toata lumea pune intrebari la care probabil ca asteapta raspunsuri[evident nu primesc], toata lumea-mi cere ajutor[acum, nu mai dau-e timpu si pentru mine!], toata lumea`mi cauta dragostea si atentia[n-ai sa vezi, nici tu, nici altii].nu ma mai intorc inapoi.v-am lasat in urma.m-ati calcat in picioare, acum nu va mai iert, mi a ajuns, mi a trecut prin fiecare tesut, prin fiecare bucatica din al meu corp.nu mai vreau!nu te mai vreau!nu va mai vreau!pasii pe sticla incetinesc, aproape ca se opresc , aluneca... stica de fapt e -gheata-e rece,e fragila, se sparge!.si eu plec, plec, plec.nu o sa ma mai uit niciodata inapoi. voi o sa ma uitati, daca nu ati facut`o deja.oricum nu meritati respect.respectul e o notiune care aveti doar impresia ca v-o insusiti, cand e fapt aceasta notiune este imfima pt voi.asa ca marsh!chiar mi-a ajuns de tot sa fac pe inocenta si sa zambesc si sa tac, si sa trec mai departe, sa va las sa va bateti joc de visele mele, de planurile si aspiratiile mele.nu va mai las!nu are rost, nici pentru voi, nici pentru mine, deoarece sunteti prea josnici, jucati murdar-eu mi`am dat seama de mult, am tacut, m-am gandit ca "daca taceai filosof ramaneai", dar in cazul meu aceasta vorba veche,antica si de demult nu s-a aplicat intr-un mod favorabil mie, ci voua.dar roata se intoarce.si pasii pe stica se aud din nou, si de aceasta data sunt apasati, hotarati, de data asta sunt ai mei, nu a multimii de ignoranti care ma inconjoara si care se dau drept prieteni.prietenii sunt putini, le multumesc ca exista si ii iubesc.ma oftic cand imi dau seama cate lucruri am facut pentru unii si dupaia ma treazeam cu barfe pe la spate, il loc sa ma pupe`n c**.oricumm, aceste aspecte nu ma mai demoralizeaza momentan ci ma fac sa ma umflu in pene, pentru ca e atat de bine sa CREADA lumea ca te joaca pe la spate si ca esti PAPUSA de pe scena[cand tu de fapt stai in spatele cortinei] incat sunt ceva de genu-tipu` spectatorului american, chillin` cu popcornu` in brate, uitandu va la voi care va luptati si va bateti cap in cap ori pentru mine, ori pentru nimicurile voastre de zi cu zi, fiindca un nimic nu poate face decat nimic.iar pasii se opresc langa fericire, caldura, descopera dragostea, se afunda in ea, o inteleg, o percep in profunzime, se identifica cu ea, se topesc...iar eu renasc si continui sa merg:)