Friendship

Iar un subiect delicat...dar simteam nevoia...Toti avem prieteni ii iubim, dar oare ei ne iubesc pe noi?ar fi in stare sa se sacrifice pentru noi?sa renunte la anumite lucruri?...Intrebari retorice, grele, care sunt des puse, dar raman de cele mai multe ori fara raspuns fiindca da...Te intelegi cu ei bine 1 luna , 1 an...dar tot se intampla ceva care sa va desparta un zid al tacerii crescut din neant...Nu neg prietenii de lunga durata sau chiar pe viata dar ...mi-asi dori si eu ceva de genu.Uneori cu toate ca "prietenii" roiesc in jurul meu ma simt mai singura decat daca m-asi afla "complet alone" pe o insula pustie idn nicaieri.Fiidnca uneori imi dau seama ca nu au nici o valoare, nici un sens si ca mint si prin faptul ca respira in jurul meu("mda...iar imi iau astia aerul...").Unii nu cred in prietenie.Complet gresit.Parerea mea...mda...greu de zis am simtit si eu acea placere de a fi doar cu cineva fara sa-mi mai pese de nimeni si de nimic, fericirea sa fie la punctul culminant, barfind, ascultand muzica...Dar...lucrurile "s-au fumat" destul de usor...Nimeni nu stie ce ii rezerva ziua de maine, cu toate ca banuim un itinerar destul de exact...totul ramane deschis ca o poarta fara cheie...Asi putea discuta despre asta 100 de ani fara sa ma opresc dar nu vad rostul...the end.Cu toate ca e posibil sa revin cu subiectu':).