jocuri de noroc-la negru

am crezut ca timpul va vindeca rani, va sterge , va calma spirite.dar e la fel, la fel de greu.improbabilitatea cu care iti ghidezi cadru vietii e descentrata, fiindca nici tu nu prea crezi ca ai sorti de izbanda.oricum nu s-a schimbat nimic...e destul de bine si asa dar, in pofida a tot ce se intampla nu iau in seama decat o proportie mica din totalul maret al detaliilor care curg lent, parca neobservate, pe`o banca, intr`un parc, undeva parca la capatul lumii.mie imi lipseste ea, iar nimeni nu poate sa mi`o aduca inapoi.stiu ca vine marti, stiu ca nu ma uita in cateva zile, stiu ca ma iubeste.dar eu vreau sa stau cu ea, barfa noastra, glumele, rasul isteric,neincetat care ne domina figurile, care ne unduieste buzele.e greu!si am crezut ca aceste 3 luni de libertate vor fi altfel decat cele mai regretate momente ale vietii mele.dar, cum am spus intotdeauna si voi repeta este faptul ca istoria se repeta in cele mai mici detalii.luand in considerare toate faptele, evenimentele si intamplarile precedente, reusind sa infaptuiesc o medie a lor, tragic vorbind voi obtine acelasi rezultat.nulitatea nebuniei mele nu poate fi nici macar calmata de unele lucruri care se petrec in jurul meu si peste care nu ar trebui sa trec cu atata nonsalanta.oricum stiam ca asa se va intampla, de aceea am tratat lucrurile astfel.unele reactii ale mele, sau unele lucruri pe care le spun, chiar daca sunt total adevarate ma fac sa ma simt prea...dubios.dar nu exista nici macar o solutie.incheiem un capitol, terminam un cuvant si inchidem cartea.ultima carte a cazut deja, pe masa sufletelor-asul de inima rosie.sa vedem ce urmeaza sa se mai intample dupa ultima decizie luata- castig, pierd sau e remiza?